Bine v-am regăsit! Acum un an lansam un newsletter cu recomandări de cărți pentru copii, fără să mă gândesc ce greu e să scrii săptămânal despre ORICE subiect, indiferent că ai sau n-ai chef, sănătate și timp. Nu regret nicio secundă, pentru că aproape 2.200 de oameni primesc în fiecare vineri mailul de la mine. Vă mulțumesc DIN SUFLET!
Și mă bucur să încep cu o veste bună: Botoșaniul va găzdui, în premieră, Festivalul de Literatură pentru Copii și Adolescenți Apolodor – un eveniment dedicat celor mai tineri cititori! Când? Între 18 și 21 septembrie 2025. Printre invitații speciali: scriitorii Florin Bican, Veronica D. Niculescu, Adina Rosetti, Alex Moldovan, Matei Vișniec, Mihai Mănescu, Mircea Pricăjan, Dan Ungureanu, Viorel Ilișoi, Ioana Both, artistele vizuale Raluca Ioana Burcă, Sabina Drînceanu, Bianca Simionescu.
Vom mai avea parte de un concert extraordinar cu Ada Milea, de expoziții de ilustrație și carte-obiect, seri de lectură, ateliere de creație, întâlniri cu scriitori și ilustratori. Abia aștept să ne vedem!
🌀 Tocăniță de păianjeni sau piure de viermi?
Tu ce ai prefera? Să mănânci tocană de păianjeni sau piure de viermișori? Să o ajuți pe Zâna Vrăjitoarelor sau pe spiriduși să sape după o comoară? Să gâdili o maimuță sau să boxezi cu o pisică? Sau, dacă ai putea să fii ORICINE și să faci ORICE, ai alege, totuși, să fii tot TU? Tu ce ai prefera? e o excelentă carte interactivă, plină de scenarii neobișnuite, care știu că va stârni hohote de râs, întrebări trăsnite și conversații delicioase între tine și cei mici, ideală pentru serile în familie sau drumurile lungi.
Vârsta recomandată: 4-8 ani. Cartea a apărut la editura Portocala Albastră în traducerea lui Florin Bican.
🏴☠️ O comoară veche. Și încă valoroasă.
Comoara din insulă e aventura clasică cu pirați, hărți secrete, rom, trădări, bătălii pe mare și insule pline de mister. Dacă n-ai citit-o când erai mic(ă), poate acum e șansa s-o recuperezi - împreună cu copilul tău.
Cartea lui Robert Louis Stevenson e una din puținele povești vechi care încă se țin bine - adică n-a îmbătrânit urât, cum se întâmplă cu alte cărți. Are tensiune, aventură și o moralitate ambiguă - personajele nu-s doar bune sau rele. Long John Silver e printre cei mai șmecheri pirați din literatură: te minte, te trădează, te fascinează, iar Jim Hawkins, băiatul care pornește într-o aventură pentru oameni mari, rămâne relatable și azi. De ce e bună? Pentru că nu-i ia de sus pe copii, nici nu-i tratează ca pe niște ființe fragile, pentru că-i pune pe gânduri: ce e curajul? ce e prietenia? ce înseamnă să alegi binele?
Dacă ai un copil între 10 și 14 ani (poate chiar mai mic, dacă e pasionat de aventuri), Insula comorii poate deveni cartea lui preferată. Traducerea acestei ediții e cea clasică, a lui F. Brunea-Fox, cu care am copilărit și eu, doar ilustrațiile sunt noi și spectaculoase. Bravo, Dan Ungureanu, ai făcut din nou o treabă minunată!
😤 Hai că m-am enervat
Nu prea fac din astea, dar uneori nu se poate altfel. N-am cum să nu semnalez un articol scris degeaba. Adică după ureche. Cu generalități, clișee, jumătăți de adevăr transmise din gură-n gură, din generație-n generație, de parcă nimeni n-a mai ieșit din casă în ultimii 10 ani. Pe scurt, e vorba de veșnica litanie cum că copiii de azi nu mai citesc - și de data asta a venit rândul Iașului. Oricum, ce înseamnă că „copiii ieșenilor nu mai vor să citească”?! Serios acum. Cine decide asta? Pe ce planetă s-a făcut ancheta? În ultimii ani, cărțile pentru copiii se vând în România mai bine ca oricând în ultimii 35 de ani, lucru pe care ți-l poate confirma orice librar sau editor. Și vorbim de Iași, un oraș în care există biblioteci pline și profesori care fac magie cu resurse puține și multă imaginație. Orașul în care are loc FILIT, cel mai mare festival de literatură din România, unde am avut chiar eu întâlniri cu săli pline. Orașul în care există fenomenul ALECART, care încurajează lectura cu o pricepere și o perseverență pe care mi-ar plăcea să le întâlnesc în toate orașele țării. Dar chestiile astea nu apar în articol, că nu dau bine în titlu și nu ne confirmă prejudecățile. Adevărul e ăsta: copiii citesc când / dacă le dai ce le trebuie. Când nu-i tratezi ca pe niște adulți second hand, când ai încredere în ei, când nu transformi lectura în pedeapsă. Ce nu funcționează e sistemul ăsta de idei de-a gata, în care toți copiii sunt luați și judecați la grămadă. Așa că dacă știi vreun copil care citește, spune-i chiar azi că e cool și că nu-și pierde vremea. S-ar putea să conteze mai mult decât crezi!
💌 Asta a fost tot pentru azi. Dacă ți-a plăcut, dă mai departe cuiva care ar zâmbi citind. Ne reauzim curând. Până atunci, ai grijă de tine și citește ceva care te face să te simți viu.
Cu drag, Alex 💛
Ma bucur ca ai avut de ce sa te enervezi, pentru ca asta vine cu un val de optimism.